eco

Pe varful de munte, in codri-mbracat, De nouri gramezi se aduna Si unul pe altul, maiestru urcat, Ei par o cetate in luna. Si boltile-n muri Si stalpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastra E-albastra. In halele-albastre ­ anstelatele bolti ­ Te uiti prin coloane de nouri Si luna iesind dintr-a stancilor colti Le imple cu mii de tablouri. Lumina-i de-argint In nouri s-a frant Si se-ncheaga prin naltele dome Fantome. In hainele albe de neguri de-argint Si cretii de roze purpure, Si parul pe frunte cu stele e prins, Ca ingerii albe si pure ­ Prin gene de nor, Ca visuri strecor, Ducand instelata lor viata Prin ceata. Un suier in noapte, prin codri, un vant, Un freamat ­ si totul dispare... Si nori se-ncretesc risipiti si s-avant. In luna stau stancile rare ­ Iar junele-iubit E-un brad putrezit Pe trunchi de granit, pe ruine Batrane.